Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca parata a fost angajata reclamantei in perioada noiembrie 2002 - martie 2005, avand incheiat contractul individual de munca, in functia de reprezentant vanzari si apoi sef magazin. in conformitate cu actul aditional la contractul individual de munca al paratei, incepand cu data de 01.12.2004 se completeaza contractul paratei cu mai multe clauze, printre care clauza de neconcurenta, clauza referitoare la formarea profesionala si clauza de confidentialitate.
La pct. 8.1.2 se mentioneaza ca dupa incetarea contractului de munca al salariatului, acestuia ii este interzis sa presteze orice activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau, pe o perioada de 6 luni pentru functiile de executie si de 2 ani pentru functiile de conducere.

La pct. 8.1.5 se arata ca sanctiunea pentru nerespectarea clauzei consta in restituirea sporului de 25 % din salariul de baza, la care se adauga viramentele aferente si daune interese in cuantum de 1.000 euro.

Instanta a mai retinut ca la data incheierii actului aditional, 19.01.2005, in art. 21 din Codul muncii nu era prevazuta modificarea survenita prin O.U.G. nr. 65/29.06.2005 publicata in Monitorul Oficial nr. 576/5.07.2005 referitoare la indemnizatia de neconcurenta loiala, iar prevederile actului aditional sunt completari la contractul individual de munca la care a achiesat si parata prin semnarea actului.

Mai mult chiar, respectiva suma este si motivata pe cheltuielile pe care le face angajatorul atat pentru pregatirea profesionala a angajatilor, pentru gasirea si pregatirea unui inlocuitor al angajatului in cazul in care acesta paraseste societatea, dar si pentru pierderile in vanzari si in imagine.

S-a mai retinut de catre instanta de fond ca parata a recunoscut faptul ca s-a angajat la o societate concurenta si ca a incalcat clauza prevederile la pct. 8.1.1-8.1.5 din actul aditional la contractul individual de munca.

Avand in vedere prevederile art. 164 teza 1 care stipuleaza ca „nici o retinere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege" completate de cele ale tezei 2 care expliciteaza: „retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila." Titlul executoriu este doar hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila, apoi fiind aplicabila procedura prevazuta de art. 273 tezele 1 si 2 si de art. 275, intimata a procedat corect pentru a-si recupera prejudiciul.
Avand in vedere prevederile art. 164 Codul muncii, ale pct. 8.1.1 - 8.1.5 actul aditional la contractul individual de munca si aspectele retinute instanta a admis actiunea formulata de reclamanta si a obligat parata sa achite suma de 569,19 RON, reprezentand prejudiciu creat prin nerespectarea clauzei de neconcurenta si suma de 3.450,8 RON reprezentand daunele interese pentru nerespectarea clauzei de neconcurenta in baza actului aditional la contractul individual de munca al paratei.
Impotriva sentintei parata a declarat, in termen recurs, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Considera ca angajarea sa la o societate de acelasi profil cu cel al reclamantei nu constituie o incalcare a clauzei de neconcurenta, ci de fapt si-a exercitat dreptul la munca in specializarea pe care o detine. Critica clauzele actului aditional la contractul individual de munca sustinand ca acestea au fost formulate cu reacredinta si intr-un mod in care a fost incalcat flagrant dreptul la munca in sensul ca i se interzice exercitarea specializarii pe care o are, neputandu-se incadra la nici o societate cu acelasi profil din tara.

Pentru considerentele aratate, solicita admiterea recursului si modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii reclamantei.

Prin intampinarea de la dosar reclamanta solicita respingerea recursului paratei sustinand ca sentinta este legala si temeinica.

Analizand sentinta prin prisma motivelor de recurs invocate de parata, Curtea retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 20 si urm. Codul muncii, clauza de neconcurenta il obliga pe salariat sa nu presteze in interesul sau propriu sau al unui tert o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau ori sa nu presteze o activitate in favoarea unui tert care se afla in relatii de concurenta cu angajatorul sau si il obliga pe angajator sa-i plateasca salariatului o indemnizatie lunara.

In cazul din speta, contrar tuturor criticilor aduse de parata sentintei, clauza de concurenta inserata in actul aditional al contractului individual de munca incheiat intre parti, respecta toate conditiile legale, astfel ca sub acest aspect sentinta trebuie privita ca legala si temeinica. De altfel, chiar prin recursul formulat parata recunoaste ca s-a incadrat la o societate concurenta societatii reclamante, astfel ca sub acest aspect clauza de neconcurenta isi produce efectele in sensul art. 24 Codul muncii care prevede ca in cazul nerespectarii, cu vinovatie, a clauzei de neconcurenta, salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizatiei si dupa caz, la daunele interese corespunzatoare prejudiciului pe care l-a produs angajatului.

Asa fiind, fata de cele mai sus retinute, constatand ca sub aspectul tuturor criticilor ce i-au fost aduse, sentinta atacata este legala si temeinica, vazand si dispozitiile art. 299 si art. 312 C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul paratei. (Judecator Adrian Repede)

Nota:

Articol preluat din nr. 2/2008 al Revistei de dreptul muncii si dreptul securitatii sociale.

Sursa: Avocatnet.ro