Necorespunderea profesionala a fost definita in literatura juridica ca acea imprejurare de natura obiectiva sau subiectiva care conduce ori este apta sa conduca la obtinerea unor performante profesionale mai scazute decat cele pe care, in mod rezonabil, angajatorul e indrituit a le astepta de la salariat[1].

 

Potrivit art. 61 lit. d) din Codul muncii², angajatorul poate dispune concedierea si in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat.

Ea trebuie inteleasa ca o necunoastere sau o stapanire insuficienta a regulilor (tehnicilor) specifice unei functii, meserii, profesii. De aceea, se impune³ ca angajatorul sa probeze fapte obiective si repetate de natura sa evidentieze astfel de carente profesionale, delimitandu-se in acest mod, de neindeplinirea accidentala, dar culpabila, a obligatiilor de serviciu (situatie in care poate interveni concedierea disciplinara)⁴.

In literatura juridica s-a subliniat constant ca necorespunderea in munca trebuie inteleasa sub aspect profesional, deosebindu-se de abaterile disciplinare sau de faptele penale, care pot justifica masura concedierii cu titlu de sanctiune. Criteriul de diferentiere il constituie vinovatia, culpa⁵.

Concedierea pentru necorespundere profesionala este posibila intr-o multitudine de situatii, printre care pot fi mentionate6:

* neprezentarea sau nereusita la examenul sau concursul a carui promovare este o conditie pentru mentinerea in functie;
* nedepunerea de catre gestionar a garantiilor materiale sau lipsa constituirii garantiei;
* provocarea de rebuturi in mod repetat;
* lipsa de preocupare pentru ridicarea nivelului pregatirii profesionale;
* savarsirea unor fapte, fie in cadrul serviciului, fie in afara acestuia;
* atitudinea refractara fata de indrumarile primite si desfasurarea activitatii numai dupa opinii proprii.

Concedierea in discutie, fiind considerata neimputabila salariatului, presupune anumite obligatii ale angajatorului si anume:

* sa evalueze prealabil salariatul, conform procedurii de evaluare stabilita prin contractul colectiv de munca aplicabil, incheiat la nivel national, la nivel de ramura de activitate sau de grup de unitati, precum si prin regulamentul intern (art. 63 alin. 2 din Codul muncii);
* sa-i propuna salariatului, anterior, alte Iocuri de munca vacante in unitate, compatibile cu pregatirea profesionala sau, dupa caz, cu capacitatea sa de munca iar cand nu dispune de asemenea Iocuri sa solicite sprijinul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca in vederea redistribuirii celui in cauza (art. 64 alin. 1 si 2 din Codul muncii);
* sa-i acorde preavizul prevazut de Codul muncii (art. 73 alin. 1) si de Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 nr. 2895/29.12. 20067 (art. 74 alin. 2);
* sa acorde o compensatie de cel putin un salariu lunar, in afara drepturilor cuvenite la zi (art. 78 alin. (1) din Contractul colectiv de munca unic la nivel national).

Acelasi contract statorniceste interdictia concedierii pentru motivul de necorespundere profesionala, pe o perioada de 6 luni de la reluarea activitatii, considerata perioada de adaptare, a salariatelor (salariatilor) care au beneficiat de concediu de maternitate si/sau concediu legal platit pentru ingrijirea copilului de pana la 2 ani (art. 76 alin. 3).

Art. 77 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 nr. 2895/29.12. 2006 reglementeaza procedura de evaluare prealabila concedierii, in urmatoarele coordonate esentiale:

- evaluarea prealabila - se face de catre o comisie numita de catre angajator din care face parte si un reprezentant al sindicatului;
- necorespunderea profesionala poate fi sustinuta de catre comisie prin dovezi de indeplinire necorespunzatoare a sarcinilor profesionale, prin examinare teoretica, practica si alte probe;
 - daca salariatul este considerat necorespunzator in urma examinarii, are dreptul de a contesta hotararea comisiei in termen de 10 zile de la comunicare; contestatia se adreseaza aceleiasi comisii care este competenta sa-si reexamineze hotararea anterioara;
- in cazul in care salariatul nu a formulat contestatia in termenul de 10 zile, sau daca, dupa reexaminare, hotararea comisiei este mentinuta, angajatorul poate sa emita si sa comunice decizia de concediere pentru necorespundere profesionala, act ce trebuie sa cuprinda rezultatul cercetarii prealabile a salariatului in cauza;
- termenul de 30 de zile calendaristice in care, potrivit art. 62 alin. 1 din Cod, angajatorul este in drept sa emita decizia de concediere - - pentru necorespundere profesionala incepe sa curga de la data scurgerii termenului de 10 zile (in care poate fi formulata contestatia de catre salariat) sau de la data la care comisia s-a pronuntat in sensul mentinerii hotararii anterioare.

Comisia va convoca salariatul si ii va comunica acestuia in scris, cu cel putin 15 zile inainte:

a) data, ora exacta si locul intrunirii comisiei;

b) modalitatea in care se va desfasura examinarea.

Examinarea va avea ca obiect activitatile prevazute in fisa postului salariatului in cauza.

In cazul introducerii de noi tehnologii, examinarea salariatului se va referi la acestea numai in masura in care salariatul in cauza a facut obiectul formarii profesionale in respectiva materie.

NOTE:


[1] Raluca Dimitriu, Concedierea salariatilor, drept romanesc si comparat, Editura Omnia UNI SA ST, Brasov, 1999, p. 192.

[2] Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003), modificata si completata ulterior.

[3] Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2009, Editia a III-a, p. 534.

[4] A se vedea si Mona-Lisa Belu Magdo, Practica judiciara in materia dreptului muncii, in „Raporturi de munca”, nr. 12/1997, p. 61.

[5] A se vedea Sanda Ghimpu, Unele aspecte teoretice si practice ale desfacerii contractului de munca in baza art. 20 lit. e) din Codui muncii, in „Revista romana de drept”, nr. 4/1969, p. 107; ldem, Cateva aspecte ale desfacerii disciplinare a contractului de munca in lumina Legii organizarii sl disciplinei muncii in unitatile de stat, in „Revista romana de drept” nr. 7/1970, p. 30.

[6] Ibidem, p. 536.

[7] Publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea V, nr. 5 din 29 ianuarie 2008, modificat si completat ulterior.

 

Sursa: Avocatnet.ro