Prevederile legale referitoare la raspunderea comitentilor au o foarte frecventa aplicare practica nu numai in fata instantelor civile, dar si in fata instantelor penale – in acest din urma caz comitentii fiind chemati sa raspunda ca parti responsabile civilmente pentru faptele cauzatoare de prejudicii, cu caracter infractional, savarsite de prepusii lor in functiile incredintate.

Raporturi juridice. Pentru a analiza conditiile angajarii acestei raspunderi, este necesara individualizarea raporturilor juridice in baza carora societatea ar putea sa dobandeasca calitatea de comitent in caz de producere a unui prejudiciu.

Raspunderea civila delictuala este directa cand aceasta raspunde pentru fapta proprie (art. 998-999 Cod civ.). Dimpotriva, va fi vorba de o raspundere civila delictuala indirecta a societatii comerciale cand acesteia i se retine obligatia de reparatie a prejudiciului generat de prepusi (art. 1000 alin. 3 Cod civ.); de ruina edificiului (art. 1002 Cod civ.); de lucruri in general (art. 1000, alin. 1 Cod civ.); de animale (art.1001 Cod civ.).

Angajarea raspunderii. Conditii
Pentru angajarea raspunderii unei societati comerciale pentru fapta angajatilor sai, in temeiul art. 1000 alin. 3 Cod civil, este necesar ca victima prejudiciului sa faca dovada indeplinirii cumulative in persoana prepusului societatii a urmatoarelor conditii: 

- existenta prejudiciului; 

- existenta faptei ilicite a prepusului; 

- existenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu; 

- existenta vinii prepusului in comiterea faptei ilicite.

Aceste raporturi juridice sunt, de regula, contractele individuale de munca si contractul de mandat.

Este stiut, insa, ca nu toate persoanele fizice care-si desfasoara activitatea in cadrul societatii comerciale in baza contractului de mandat dobandesc si calitatea de prepus.

Este vorba de persoanele care fac parte din organele societatii si a caror fapta ilicita angajeaza in principiu raspunderea civila delictuala directa a societatii comerciale.

Prin urmare, in afara personalului salarizat care dobandeste calitatea de prepus, intr-o societate comerciala are calitatea de prepus reprezentantul societatii comerciale. Fapta ilicita a acestuia va angaja o raspundere civila delictuala indirecta a societatii comerciale, o raspundere pentru altul.

In literatura de specialitate a fost exprimata opinia, neimpartasita de practica judecatoreasca si de marea majoritate a autorilor, ca pentru angajarea raspunderii comitentului nu este necesar ca victima sa faca dovada vinii prepusului, fiind suficient sa se dovedeasca numai prejudiciul, fapta ilicita si raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. In sprijinul acestei opinii s-a sustinut ca nu exista nici o dispozitie care sa impuna culpa prepusului.

Opinam insa ca nu exista nici o ratiune pentru ca in cazul raspunderii societatii comerciale pentru fapta prepusului sa nu se indeplineasca aceleasi conditii ale raspunderii civile delictuale, fiind – dupa parerea noastra – fara relevanta daca fapta ilicita a fost savarsita actionand pentru sine sau pentru societatea comerciala. Mai mult, apreciem ca nu era necesar ca aceasta conditie sa fie prevazuta de art. 1000 alin. 3 din Codul civil, intrucat raspunderea prepusului pentru fapta sa proprie pe care se grefeaza raspunderea societatii comerciale se stabileste potrivit art. 998-999 Cod civ., care impune culpa ca o conditie esentiala a raspunderii.

Practica judecatoreasca si majoritatea autorilor de specialitate apreciaza, pornind de la ideea ca raspunderea comitentului este instituita ca o garantie fata de victima pentru obligatiile nascute din fapta ilicita a prepusului, ca este necesar sa fie intrunite toate conditiile generale ale raspunderii prepusului pentru fapta proprie, inclusiv vina acestuia. 

Articolul a fost publicat in numarl 6/2008 al revistei Tribuna Economica.

Sursa: Avocatnet.ro