Egalitatea de tratament si interzicerea discriminarii are valoare de principiul si in Constitutia Romaniei, revizuita. Astfel, potrivit art. 16 alin. 1 "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice fara privilegii si fara discriminari".

 

Pe aceasta baza, art. 5 din Codul muncii prevede ca "in cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii" (alin.1) si ca "Orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazata pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala, este interzisa” (alin. 2).

Munca prin agent de munca temporara este reglementata de art. 87-100 din Codul muncii.

Potrivit art. 87 alin. 1 munca temporara „este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara, presteaza munca in favoarea unui utilizator”.

Asadar, aceasta implica o „relatie triunghiulara, in care isi fac prezenta angajatul, angajatorul si utilizatorul¹” , incheindu-se doua contracte:
- un contract individual de munca intre salariatul temporar si agentul de munca temporara si
- un contract de punere la dispozitie intre agentul de munca temporara si utilizator.

Desi munceste in favoarea utilizatorului, salariatul va fi platit de angajatorul sau - agentul de munca temporara asa cum dispune art. 95 alin. 1, insa potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, in considerarea principiului egalitatii de tratament intre toti salariatii, „salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu poate fi inferior celui pe care il primeste salariatul utilizatorului, care presteaza aceeasi munca sau una similara cu cea a salariatului temporar”.


__

¹Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editia a II-a, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2009, p. 591.