Art. 20 alin. (2) din Codul muncii prevede ca enumerarea clauzelor specifice nu este limitativa.

 

Deci, pe langa clauza cu privire la formarea profesionala, clauza de neconcurenta, clauza de mobilitate, clauza de confidentialitate, enumerate expres ca si clauze specifice, partile contractului individual de munca pot introduce si alte asemenea clauze, desigur cu respectarea prevederilor legale.

O astfel de clauza poate fi cea de restrictie a timpului liber. Prin aceasat se deroga de la regimul timpului liber al salariatului.
Prin intermediul acestei clauze, salariatul se obliga ca in timpul sau liber, o anumita perioada, sa raspunda operativ convocarii si sa se prezinte la locul de munca in termenul convenit pentru a indeplini o anumita sarcina de serviciu. In mod normal, salariatului ii revine obligatia mentionata, fie pe o perioada indelungata, fie intr-o anumita perioada, caz in care trebuie anuntat din timp (de catre angajator).
In practica, o astfel de clauza este cuprinsa, indeosebi, in contractele individuale de munca ale unor salariati a caror pregatire de inalta calificare permite interventia lor eficienta in situatii deosebite (avarii, incendii, calamitati s.a.).

In schimbul acestei obligatii, angajatorul trebuie sa plateasca un spor la salariu. Insa, acest spor nu este incompatibil cu sporul prevazut pentru plata orelor suplimentare.

Deci, beneficiul:
• angajatorului este ca se poate baza de serviciile salariatului in timpul liber al acestuia, pentru perioada expres precizata in clauza (care poate fi si nedeterminata ca si durata contractului individual de munca);
• salariatulului este ca, in afara sporului primit pentru prestarea efectiva a orelor suplimentare, mai beneficiaza de un al doilea spor ca o compensare a restrictiei timpului sau liber.

 

Sursa: Avocatnet.ro