Tranzactiile, politica de preturi practicata intre companii, structurarea lanturilor de productie/distributie (engleza "supply chains") in cadrul unui grup de firme, structurarea si finantarea afacerilor se afla din ce in ce mai des in centrul atentiei autoritatilor fiscale din Romania.

 

Mai mult ca niciodata, politicile privind preturile de transfer si gestionarea fiscala optima a lanturilor de productie/distributie (engleza "supply chain management") in cadrul grupului, care sa vina in sprijinul strategiei companiei in acest mediu de afaceri dificil, pot contribui la pastrarea avantajului competitiv si la crearea de valoare pentru actionari.

 

Aricol scris de Adrian Rus, Senior Manager, Dept. de Asistenta Fiscala, Ernst & Young
Preturile de transfer in Romania – Tendinte si cazuri practice recente

In urma introducerii reglementarilor specifice legate de documentatia privind preturile de transfer in Romania la inceputul anului 2008, am constatat ca in majoritatea controalelor fiscale efectuate de autoritatile fiscale asupra multinationalelor in a doua jumatate a anului 2008, documentatia privind preturile de transfer a constituit unul din principalele puncte de interes.

In plus, din cazurile recente cu care ne-am confruntat am observat ca cererile legate de documentatia privind preturile de transfer au fost adresate de autoritati in cadrul oricarui tip de control fiscal, iar in unele cazuri cererile privind dosarul preturilor de transfer au fost folosite de catre autoritati ca un instrument de intarziere a finalizarii inspectiei fiscale, indeosebi la controalele de rambursare a TVA – cu impact semnificativ asupra fluxului de numerar al companiilor inspectate, care nu puteau beneficia de rambursare inainte de incheierea procesului indelungat de intocmire a dosarului preturilor de transfer.

Iata de ce companiile care au deja o documentatie privind preturile de transfer este important sa analizeze daca acesta respecta reglementarile de documentare din Romania si sa se asigure ca este actualizata la fiecare doi sau trei ani, sau chiar si anual, in functie de domeniul de activitate.

Pana in prezent, numarul ajustarilor preturilor de transfer efectuate de autoritatile fiscale este relativ limitat, in timp ce in multe situatii in care a existat o documentatie corespunzatoare privind preturile de transfer, autoritatile au investigat doar politica privind preturile de transfer aplicata, fara alte ajustari sau reverificari ale datelor.

Cu toate acestea, dat fiind ca pe viitor se estimeaza ca aceste aspecte vor fi si mai atent analizate, gradul de pregatire al multinationalelor care opereaza in Romania va fi supus unui test, iar politicile lor privind preturile de transfer vor fi probabil contestate, in special datorita nivelurilor reduse de profitabilitate sau pierderilor ce au inceput deja sa fie inregistrate in aceasta perioada.
 
Avand in vedere ca multe companii se confrunta cu scaderi ale profitului operational, pastrarea unei politici adecvate privind preturile de transfer si a documentatiei referitoare la tranzactiile intre persoane afiliate, devine un element crucial pentru ca acestea sa reduca riscurile aferente preturilor de transfer.

Astfel, in afara situatiei in care multinationalele din Romania au o justificare puternica si bine documentata in legatura cu politicile privind preturile de transfer, este probabil ca numarul ajustarilor si penalitatilor aferente impuse de autoritatile fiscale va creste in viitor.

Legislatia romana ofera un instrument de reducere a riscului inerent asociat politicilor privind preturile de transfer intre companii, respectiv acordurile de pret in avans ce pot fi incheiate intre autoritatile fiscale si contribuabili.

Acorduri de Pret in Avans (APAs)

Acordul de Pret in Avans reprezinta un acord intre una sau mai multe administratii fiscale si o companie multinationala in care autoritatile fiscale pre-aproba o metodologie a preturilor de transfer si preturile aferente pentru tranzactii incheiate de un contribuabil cu parti afiliate. APA reprezinta un mijloc de a rezolva problemele privind preturile de transfer inainte ca acestea sa apara in cursul unui control fiscal.

Studiul privind preturile de transfer fiind parte a unui APA, furnizeaza suportul necesar pentru pre-aprobarea metodologiei preturilor de transfer si a preturilor aferente.

Termenul prevazut de legislatie pentru emiterea unui Acord de Pret in Avans este de 12 luni pentru un APA unilateral si de 18 luni pentru APA bilaterale/multilaterale.

In privinta costurilor pentru emiterea unui APA, in afara de costurile legate de pregatirea unui raport de preturi de transfer, contribuabilii trebuie sa considere urmatoarele tarife platibile catre autoritatile fiscale pentru emiterea/modificarea unui APA:
• Eur 20,000/Eur 15,000 – in cazul marilor contribuabili sau pentru tranzactii ce au o valoare consolidata mai mare de Eur 4 milioane; si
• Eur 10,000/Eur 6,000 – in celelalte cazuri.
Acordurile de Preturi in Avans se emit pentru o perioada de pana la 5 ani; totusi acest termen poate sa fie prelungit pentru contractele pe termen lung. De asemenea, APA produce efecte numai pentru viitor. Ca si exceptie, un APA poate fi aplicabil si in anul in care s-a depus cererea/s-a emis acordul in urmatoarele conditii:
• Este prevazut expres in APA; si
• Cererea pentru emiterea APA este depusa inainte de incheierea tranzactiei pentru care s-a solicitat acordul.

Contribuabilii ce sunt parte a unui acord de pret in avans trebuie sa depuna anual catre autoritatile fiscale un raport privind modul de realizare a termenilor si conditiilor din APA. Nerespectarea acestei obligatii atrage dupa sine anularea APA.

Chiar daca reprezinta un process de durata, incheierea unui APA presupune anumite avantaje pentru companii, cum ar fi:
• Beneficii asupra planificarii la nivel de corporatie prin determinarea cu exactitate a datoriilor fiscale
• Autoritatile fiscale nu vor contesta politica preturilor de transfer ale companiei pe durata de valabilitate a APA – aceasta este obligatorie fata de autoritatile fiscale atat timp cat termenii ei sunt respectati; si
• Permite companiei sa mentina o relatie buna cu autoritatile fiscale.

Cu toate ca APA sunt reglementate de legislatia romaneasca deja de cativa ani, pana la aceasta data au fost depuse numai cateva cereri pentru APA la autoritatile fiscale competente din Romania si, din informatiile noastre, nu a fost emis niciun APA.

Consideram ca in acest moment numarul redus de cereri pentru obtinerea unui APA se datoreaza in principal lipsei de incredere a multinationalelor in programul APA, perceptiei asupra beneficiilor sale ca instrument de management a riscurilor privind preturile de transfer, precum si faptului ca programul APA este relativ costisitor si de foarte mare durata.

De asemenea, in privinta neemiterii niciunui APA pana in prezent, in opinia noastra aceasta se datoreaza in principal faptului ca autoritatile fiscale sunt inca in proces de invatare a aspectelor practice legate de preturile de transfer si sunt destul de reticente in a incheia astfel de acorduri.

 

Sursa: Avocatnet.ro