Insolventa este cosmarul oricarui agent economic, dar daca totusi se ajunge intr-o astfel de situatie, procedura insolventei trebuie luata in calcul la momentul potrivit, astfel incat parametrii economici ai companiei sa permita o reorganizare judiciara de succes, iar riscurile asumate sa poata fi gestionate corect.

 

Trebuie sa stim ca, aleasa la momentul oportun, procedura insolventei poate chiar elimina posibilitatea falimentului, readucand firma pe traseul ei comercial obisnuit. Prin implementarea unui plan de reorganizare judiciara viabil, acceptat de creditori, firma isi poate poate acoperi creantele si, totodata, poate fi revigorata financiar.

Procedura de insolventa instituita prin Legea 85/2006 are drept scop acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, respectiv a acelui debitor care se afla la un anumit moment in imposibilitatea de a-si achita datoriile certe, lichide si exigibile. In cazul unei firme insolvente se va deschide, fie procedura generala de insolventa, fie procedura simplificata de insolventa.

„Procedura generala presupune in mod obligatoriu parcurgerea unei perioade de observatie de catre debitor, in urma careia acesta din urma intra, succesiv sau separat, in procedura de reorganizare judiciara (in cazul in care administratorul judiciar considera ca societatea are sanse reale de redresare) sau direct in faliment (in cazul in care redresarea financiara nu pare a fi posibila). Reorganizarea judiciara poate duce la redresarea societatii debitoare ca  urmare a implementarii cu succes a planului de reorganizare si implicit la inchiderea procedurii insolventei fata de debitor sau, in cazul in care planul de reorganizare esueaza, la faliment a explicat Florentina Munteanu, Manager Reff & Asociatii, firma de avocatura afiliata Deloitte Romania.

Pe de alta parte, intrarea in procedura simplificata presupune cu necesitate intrarea in faliment a debitorului. Din acest motiv, situatiile in care impotriva unui debitor se poate declansa procedura simplificata de insolventa au caracter exceptional (de exemplu administratorul nu poate fi gasit). Cu toate acestea, faptul ca exista o situatie prevazuta de lege - respectiv atunci cand sediul nu corespunde adresei din registrul comertului – care in practica a dus de multe ori la aplicarea procedurii simplificate, este considerata de practicieni excesiva, a mai adaugat Florentina Munteanu.

Cu alte cuvinte, este sanctionat debitorul care nu a fost suficient de diligent in a-si organiza schimbarea sediului astfel incat, sa nu existe o perioada de timp in care sa functioneze la un sediu altul decat cel inregistrat la registrul comertului. Acest lucru este cu atat mai dificil in contextul protestului actual din sistemul judiciar si a modalitatii curente de solutionare a dosarelor de catre Registrul Comertului Bucuresti, dat fiind faptul ca dosarele (inclusiv cele privind schimbarea sediului) primesc termen de solutionare peste aproape un an de la depunerea acestora, a mai mentionat  Florentina Munteanu.

Ce trebuie sa stiti despre  procedura de insolventa

„Aceasta reprezinta o procedura colectiva de realizare a creantelor condusa de administratorul judiciar sau lichidator, sub supravegherea judecatorului sindic, punand astfel la adapost creditorii de haosul executarilor silite individuale. In perioada derularii procedurii de insolventa, sunt suspendate actiunile in justitie initiate pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului; de asemenea, pentru aceasta perioada nu curg penalitati sau dobanzi, si este permisa continuarea activitatii debitorului pentru realizarea planului de reorganizare, scopul principal fiind crearea de lichiditati destinate acoperirii creantelor. Ca urmare a caracterului colectiv al procedurii, nu toate creantele vor fi recuperate, nici partial, nici integral”, a declarat pentru Avocatnet.ro, Irina Arnautu, practician in insolventa, coordonator al „Bostina & Associates Insolvency”.

"O buna cooperare intre creditori si debitor poate duce chiar la inchiderea procedurii."

"Pe de alta parte, trebuie sa avem in vedere faptul ca deschiderea procedurii insolventei (generala sau simplificata) poate avea consecinte extrem de nefaste asupra desfasurarii activitatii unei societati comerciale, intrucat este insotita de cele mai multe ori de ridicarea dreptului de administrare al administratorilor statutari. Simpla depunere a unei cereri privind deschiderea procedurii de insolventa poate avea consecinte asupra debitorului; majoritatea contractelor de credit dau posibilitatea bancilor de a solicita rambursarea anticipata a creditului in cazul in care o cerere privind deschiderea procedurii de insolventa este depusa; recomandam revizuirea contractelor de imprumut din aceasta perspectiva", explica Florentina Munteanu.

De asemenea, trebuie sa stiti ca,” in cadrul procedurii de insolventa, creditorii au atributii extrem de extinse si deci este important ca debitorul sa cunoasca modalitatile in care acestia pot influenta desfasurarea procedurii, astfel incat o buna cooperare intre creditori si debitor poate duce chiar la inchiderea procedurii, a mai adaugat  Florentina Munteanu.

Atitudinea bancii creditoare

"Si daca am vorbit despre necesitatea unei bune colaborari intre debitor si creditor, trebuie sa adaugam faptul ca, dimensionarea proiectelor companiilor trebuie realizata avand la baza realitatile economice. Daca exista dificultati in desfasurarea activitatii, firmele trebuie sa se adreseze bancii creditoare/institutiilor finantatoare pentru a gasi impreuna solutii pentru depasirea crizei temporare de lichiditati, inainte de depunerea cererii de insolventa", a completat presedintele Asociatiei Romane a Bancilor (ARB), Radu Gratian Ghetea.

Acesta a mai subliniat ca nu toti cei care intra in insolventa trebuie sa ajunga si in faliment, solutia fiind, in unele cazuri, reorganizarea judiciara propusa de debitor, lichidatorul societatii sau creditori.

„Avand in vedere contextul economic actual si problemele pe care le intampina clientii, bancile nu sunt interesate de executarea silita a garantiilor din perspectiva scaderii drastice a valorii de piata a acestora, precum si a schimbarii, de asemenea, semnificative a raportului cerere-oferta, dar mai ales pentru ca sunt constiente ca pot contribui la redresarea economiei prin salvarea clientilor lor” a mai declarat presedintele ARB.

In cazul in care se va opta pentru solutia reorganizarii, sub controlul lichidatorului, cu conditia ca aceasta sa fie viabila si aprobata de adunarea creditorilor, trebuie sa stiti ca, institutiile de credit nu vor ezita sa intervina si, eventual, sa va sprijine, a mai explicat Radu Ghetea.

Acest lucru este sustinut si de riscurile la care creditorii, in special bancile, se expun in momentul deschiderii unei proceduri de insolventa. Putem vorbi aici despre existenta unui grup de creditori privilegiati, in primul rand Statul, care isi va realiza creantele inaintea tuturor, astfel incat ceilalti sa nu mai poata primi nimic sau in cel mai bun caz, foarte putin.

Pe acelsi fond, sustine Radu Gratian Ghetea, comunitatea bancara a solicitat, la inceputul acestui an, modificarea legislatiei privind insolventa, respectiv majorarea nivelului minim al creantei pentru care poate fi introdusa cererea creditorului, pentru a limita situatiile in care creditorii cer insolventa debitorilor si a evita crearea de blocaje in lant care duc la nerambursarea creditelor.

Planul de reorganizare judiciara

Trebuie sa stiti ca un plan de reorganizare judiciara, in cadrul procedurii de insolventa va fi strict monitorizat de lichidator, sau de administratorul judiciar, motiv pentru care trebuie implementata o solutie  realista, pertinenta, sustenabila, de realizare a tuturor creantelor inscrise in tablou, care sa fie acceptata de majoritatea creditorilor, subliniaza Andrei Sarban, practician in insolventa, coordonator al  „Bostina & Associates Insolvency”.

Planul de reorganizare judiciara poate fi propus de debitor, cu aprobarea adunarii generale a actionarilor/asociatilor, de administratorul judiciar, de unul sau mai multi creditori.

De asemenea, „in urma confirmarii unui plan de reorganizare, debitorul isi va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar si in conformitate cu planul confirmat, pana cand judecatorul-sindic va dispune, motivat, fie incheierea procedurii insolventei si luarea tuturor masurilor pentru reinsertia debitorului in activitatea comerciala, fie incetarea reorganizarii si trecerea la faliment. Pe parcursul reorganizarii, debitorul va fi condus de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar. Actionarii, asociatii si membrii cu raspundere limitata nu au dreptul de a interveni in conducerea activitatii ori in administrarea averii debitorului, cu exceptia si in limita cazurilor expres si limitativ prevazute de lege si in planul de reorganizare”, se mentioneaza in textul Legii 85/ 2006.

„Evaluarea dosarului de reorganizare de catre banca (in calitate de creditor) presupune o analiza a oportunitatii actiunii de reorganizare, a viabilitatii acesteia (sanse reale), precum si a eficientei planului- raport costuri/rezultate. Practic se aplica procedura de analiza similara, dar mai severa, cu cea de creditare a clientului. Planul de reorganizare trebuie sa prezinte clar modalitatile de depasire a dificultatilor temporare, cum ar fi: identificarea unor noi piete de desfacere, reducerea costurilor, maximizarea vanzarilor, diversificarea activitatilor sau concentrarea pe activitatile cu profit ridicat, reorientarea productiei, implicarea mai mare a asociatilor/actionarilor si un management al afacerii mai performant” a mentionat Radu Gratian Ghetea.

Acesta a mai daugat ca in situatia in care decid sa finanteze clientul aflat in reorganizare, bancile isi asuma un nou risc, evident superior, de aceea, acest proces nu trebuie inteles de clienti ca o masura de amanare a unei stari de insolventa inevitabila si presupune evaluarea reala a capacitatii de redresare economica si financiara.

 

Sursa: Avocatnet.ro